Uneori ținuta și imaginea unui om spune multe despre el. Cei care o cunosc pe avocata Corina Digore vor fi de acord – personalitatea sa puternică, dar și profesionalismul i se citesc pe față. Recunoaște că a sacrificat multe pentru carieră, iar atunci când e nevoie, face alături de soțul ei, avocat și el, o echipă de neînvins. Este un etalon și prin felul cum arată, iar pentru femeile care sunt interesate de secret, aveți ca bonus o idee pentru a înlocui celebrul gem de fructe, pus pe pâine dimineața.

Corina, foarte mulți tineri ajung studenți în ultimii ani la drept. Mulți dintre ei visează la o carieră în domeniu sau la propria casă de avocatură. E greu drumul în acest domeniu?

Nu este un drum ușor. Arta avocaturii este una dintre cele mai dificile… Ești într-o competiție zilnică nu cu alții, ci cu tine însuți. Investiția primară pe care urmează să o facă este pregătirea teoretică profundă, care va fi precedată de acumularea experienței prin admiterea la stagiu în avocatură. Experiența nu se câștigă prin simpla trecere a timpului, ci prin îmbogățirea conștientă, explicită pentru tine însuți, metodică și sistematică a cunoștințelor și posibilităților de pledare la bară. Stagiu în avocatură este mai mult ca necesară unui viitor apărător. Este important să ai un mentor profesionist de la care sa poți să „furi” meserie și care să te intrige. La început nu trebuie să refuze procesele ce par complexe, pentru că numai așa înveți. Fără pasiunea de a practica această meserie avocatul rămâne glacial. Pasiunea îi înflăcărează pe oameni, îi face entuziaști și plini de fervoare. La moment în Republica Moldova nu este ușor să fii avocat, ținând cont de justiția precară. Dar am încredere că în viitor lucrurile se vor schimba.

Ce le-ai recomanda tu tinerilor sau proaspeților absolvenți de facultate?

Cred că ei în primul rând trebuie să se gândească bine dacă li se potrivește această profesie. Avocatura trebuie să le placă, să-i fascineze și să fie în același timp compatibilă cu stilul lor de viață. Am întâlnit mulți stagiari și avocați care după puțin timp realizau că nu prezentau sinergii cu această profesie. Probabil, decizia de a deveni avocați fiind eruptă din filme sau din așteptarea alimentată de imaginea exagerată creată avocaturii, sau a unor satisfacții financiare consistente. Munca avocatului nu este doar ceea ce se vede în instanța de judecată, pentru că, în spatele fiecărei pledoarii sau a unui act juridic stau multe ore de muncă și nopți nedormite.

Cele mai importante sunt cunoștințele teoretice extrem de temeinice, o minte ascuțită, tărie de caracter și spontaneitate, determinare și rezistență la stres în situațiile critice. Și nu în ultimul rând să pună suflet în ceea ce fac și să-și păstreze entuziasmul în carieră.

Ce îți oferă ție activitatea de avocat și cum te ajută în alte domenii ale vieții aceste cunoștințe?

Avocatura are părțile ei bune, iar satisfacțiile nu sunt puține. Cel mai important lucru este libertatea. Avocatul este liber profesionist, nu în zadar se spune: „avocatul se poate trezi la ce oră dorește și poate intra în pat atunci când are chef”… în realitate însă, pot să spun că, avocatul nu doar se trezește devreme, dar și adoarme târziu.

digore 2Un alt lucru frumos în avocatură este victoria dosarului. Amintirile victoriilor se acumulează și îți păstrează acea strălucire în ochi. Din acest motiv, cred că, avocații rar se pensionează, or avocatura nu are stabilit un oarecare plafon.

Avocatura se aseamănă cu afacerile, doar că aici toată investiția constă în știința acumulată de-a lungul timpului. Această profesie oferă o permanentă gimnastică a creierului. Ești foarte documentat, deci mult mai greu să cazi în plase ori fraude. Această meserie îți oferă oportunități de învățare și de creștere nu doar ca profesionist, dar și ca om.

Voi aveți practic o afacere de familie. Este greu să muncești zi de zi alături de soț? Ce avantaje și ce dezavantaje presupune acest aspect?

Nu cred că aș putea să-mi închipui Casa de Avocatură Digore fără a munci împreună cu soțul meu. De mulți ani formăm o echipă puternică la birou sau în instanța de judecată și un cuplu în viața de familie. Cred că cel mai mare avantaj este că muncim împreună, deoarece avocatura este o meserie care necesită mult timp pentru exercitarea sa. Acolo unde doar unul dintre soți practică avocatura, probabil este foarte greu să-i explici celuilalt zi de zi lipsa ta de acasă, jertfirea weekendurilor, deplasări nenumărate, investițiile financiare în literatură de specialitate, etc. Cu toate că există zile când nu ne vedem aproape deloc, fiecare fiind ocupat cu dosarele sale. În general, ne împărţim munca, dar când situaţia o cere, facem o echipă greu de învins. Uneori se întâmplă să avem opinii contrare, dar când unul dintre noi ia o decizie, celălalt îl susţine până la capăt. Ca și în avocatură, argumentul e cel care tronează – deci munca noastră să fie o continuă provocare.

Cum vă construiți timpul liber, timpul petrecut cu familia? Ce vă place să faceți?

Când vine vorba de timpul liber acesta înseamnă familie, părinți și cei mai dragi prieteni. Ne străduim ca în fiecare seară, chiar dacă nu reușim să mâncăm împreună, să ne adunăm în jurul mesei și să ne povestim cum a decurs ziua. În weekend, o regulă de neîncălcat este să facem piața și apoi să gătim ceva mai deosebit. Mergem la teatru, cinema, citim sau chiar gospodărim.

Ne place foarte mult să călătorim, atât cu familia cât și cu prietenii. Adorăm vacanțele active pentru a descoperi locuri noi, istorice. Obligatoriu, vara, avem o vacanță „Dolce far niente” (it: relaxare, fără să faci nimic), acolo unde să putem savura mirosul mării. Cu trecerea vremii înțelegem că timpul petrecut cu oamenii dragi este de neprețuit.

Arăți mereu foarte bine, atât fizic, cât și vestimentar. Ce secrete ascunzi, ce tabieturi zilnice ai?

E un mod de viață, de a fi, mai mult. Niciodată nu am fost obsedată de conceptul greutății fizice. Însă, de când mă știu nu reușesc să mănânc mult, de fiecare dată când mă ridic de la masă mai las ceva în farfurie, având o mică senzație de foame. Nu îmi place mâncarea procesată și nici cea gătită foarte complicat. Cu cât e mai simplă cu atât e mai gustoasă. Ador ardeii iuți, fac și dulceață din ei! 2-3 ardei micuți din oțet mă ajută să mențin tenul palid. Deseori, din cauza muncii nu reușesc să mănânc și mai sar peste mese, iar pentru a ameliora cumva acest lucru, port mereu în geantă niște migdale sau sâmburi de caise.

În privința vestimentației am o pasiune aparte: îmi place să-mi desenez singură schițele hainelor, ca apoi să merg la croitoreasă cu ele. În garderoba am câteva ținute și accesorii „antiquè” la care țin foarte mult, iar cu anumite ocazii speciale le port. Dress-codul adoptat de un avocat nu este foarte generos, însă țin cont că ținuta exprimă nu doar imaginea ta, ci și cea a Casei de Avocatură pe care o reprezinți. Ca avocat trebuie să inspiri încredere atât față de instanța de judecată, cât și față de persoana pe care o reprezinți, mai ales că, de prestația ta, depinde viitorul lui. „Le style c’est l’homme même”, precum spunea celebrul Buffon Geoges-Louis Leclerc

Este vreo diferență între reușita profesională a unui bărbat și a unei femei? Care dintre ei este mai avantajat? Ai simțit avantajul de a fi femeie vreodată?

Avocatura, demult nu mai este o lume dominată doar de bărbați. Avem și foarte multe femei judecători… deci, important este nu sexul, ci formarea profesională, abilitățile, puterea de convingere și nu în ultimul rând pasiunea acestei meserii. Totuși, avantajul de a fi femeie cred că l-am simțit de câteva ori în instanța de judecată. Și anume în dosarele unde apăr interesul copiilor minori. Și știu și de ce. Pentru că, în pledoariile mele nu vorbea doar avocata, dar și femeia – mamă.

Articol preluat de pe site-ul http://ea.md.